Rătăciri/Wanderings

Ajuns la sat pentru un proiect în care intenționez să dezvolt un centru cultural, redescopăr viața rurală altfel decât mi-o amintesc din copilărie sau plimbările ulterioare. Traiul la sat e altfel decât vizita la sat. E profund, autentic și dureros.

Deși la sat muncești probabil chiar mai mult decât la oraș, timpul se scurge diferit, iar apropierea de natură te face sa revii la cugetări împinse de  viața de orășean și de „nevoile mai actuale” în colturi prăfuite ale minții.

Accentul se pune diferit, nevoia de bază se redefinește și esența vieții curge prin tot ce te înconjoară. Prin urmare , a fost un soc pentru mine personal, să descopăr mormane de gunoaie în locuri cu un potențial fantastic, locuri de o frumusețe rară și reală, cu care ar trebui să ne mândrim, pe care ar trebui să le protejam cu toate puterile noastre.

În noua rutina, aproape in fiecare dimineața, mergeam să udăm câțiva copăcei plantați pe buza unui deal și ne beam cafeaua pe o piatra „inspirând din viața satului”. Din escapadele noastre nu ne lăsa sufletul să ne întoarcem cu mâna goală, umpleam de fiecare dată măcar o punga cu gunoi. Atunci m-am gândit că aș vrea să scot asta în față în lucrările mele viitoare …. să fac artă din gunoi, dar și din noua așezare a gândurilor mele. Totuși, nu am vrut să fac o delimitare clară între oraș și sat pentru că, eu consider că e o problema generală, doar îmbrăcată diferit.  Clădirile reprezentate în lucrări au un aspect comun tocmai pentru a nu le diferenția ca și locație.

Seria de lucrări „Rătăciri” va continua.

Lucrările din seria „Rătăciri”

Alegeri

Lucrarea atrage atenția asupra felului în care suntem legați de un anumit stil de viață (credite pentru case și mașini, electrocasnice, haine scumpe, etc) care poate părea atractiv și ceea ce dăm în schimb pentru el: timpul nostru, energia noastră și în final viața noastră. Mutăm deadlineul pentru viață tot mai târziu. Lucrarea ilustrează un om așezat pe o clădire privind către exterior, spre un oarecare viitor. Lanțul atârnat de gât simbolizează legătura, nu neapărat benefică, cu spațiul în care locuiește și stilul de viată aparent prolific.

Cugetare

Lucrarea ilustrează omul care cugetă la viață și lume : Ce este viața? Unde a ajuns lumea și cum se schimbă?  Ne dorim un alt prezent ? Ce lăsăm în urma noastră? Ce moșteniri transmitem mai departe? În același timp, omul într-o oarecare ignoranță, rămâne doar cu cugetarea, neacționând, băltind în propriul gunoi, în favoarea confortului. Și totuși, omul prin natura lui, poate găsi o cale. În lucrare speranța este simbolizată de culoarea galben a personajului.

Visul Imperial

Lucrarea vorbește despre dorința de a stăpâni și controla, indiferent de consecințe, chiar cu prețul distrugerii. Puterea întunecă judecata oamenilor, ducându-i la acțiuni care distrug tot ce e în jur. Chiar si atunci când singurul loc în care se pot retrage este sub nivelul solului (fie el și poleit cu aur), ei nu renunță la visul imperial. Devin stăpânii haosului și distrugerii. Omul leapădă rațiunea și se transformă în animal. În această lucrare omul este reprezentat prin șobolanul mumificat.

Simfonia gunoiului

Această lucrare este un semnal de alarmă asupra lucrurilor evidente din parcurile orașelor dar și din parcurile naturale. Pe principiul “pe afară e vopsit gardul și înăutru, leopardul”, oamenii merg în aceste spații cu ideea că sunt locuri de recreere, care ar trebui să fie frumoase, uitându-se cu admirație la gardurile vopsite sau la peisajul văzut de departe, neluând în seamă mormanele de gunoi. Mai mult decât atât, oamenii ajunsi în locuri în care gunoiul se împletește cu natura, în ignoranța lor, contribuie la îngroșarea straturilor, pentru că locul e deja murdar. Acest fapt este redat în lucrare prin supradimensionarea elementelor de gunoi în raport cu copacul, într-un perimetru cu formă stilizată de pian. Pianul simbolizează o simfonie a gunoaielor, care pe oameni a ajuns să nu îi deranjeze, ar putea fi chiar placută. Simbolul este simplu: e ca și cum ai folosi un pian pe post de pubelă, distorsionând adevaratul scop și frumusețea pe care o are. Iar oamenii se așteaptă să audă în continuare muzica.

Tranziția culturii

Lucrarea traduce în limbaj plastic un fenomen existent încă din perioada comunismului, cărtile sunt tocate și transformate în cu totul altceva decât ar trebui. Rezultatele sunt deșeuri informaționale. În toată această mișcare, speranța vine din partea oamenilor care fac eforturi să împiedice dispariția culturii. În lucrare, acest gest este simbolizat prin lipsa mânerului mașinii de tocat.